Prima dată, dar nu și ultima … sper :D

Standard

          Și uite că a trecut, în ciuda încăpățânării/insistențelor mele de a nu se termina…

          Inima era ca un copil mic și răsfățat strigând cât îl țin plămânii ”Mami, mai vreau!”, iar creierul ca o mamă aparent calmă încercând să tempereze copilul și în același timp să-i aline durerea spunând: ”Lasă mamă, că mai venim și anul viitor!”. Iar eu, ”cică” făceam parte din categoria ”celor mari”care ar fi trebuit să coordoneze/managerieze situația astfel încât finalul să nu fie atât de greu. Dar nu! Sunt genul de persoană care nu își poate ține în frâu sentimentele. Și cum poți face asta când vezi 20 de copii de care te-ai atașat enorm, împreună cu care ai învățat o mulțime de lucruri, ai dansat, ai cântat, le-ai dat trezirea și i-ai trimis la culcare, ai filmat, ai pictat, ai râs, te-ai distrat, care îți lasă bilețele la ușă și câte și mai câte ai făcut, care spun printre lacrimi ”Vă iubim!”, ”Ne va fi dor de voi!”, ”Nu vrem să plecăm!”?

          Să-mi amintesc și de cei 14 voluntari alături de care am muncit, m-am stresat, bucurat, pentru ca cei mici să se simtă cât mai bine? ( + micile ”plăceri” de după program 😀 )

          Cum e posibil să nu-ți apară o lacrimă în colțul ochiului? Ce spun? O lacrimă!?!? Lacrimi de crocodil, cu tot cu voce tremurată și sughițul aferent.     

          Amintirile, emoțiile, experiența, persoanele pe care le-am cunoscut și de care am ajuns să mă atașez, învățămintele, bucuria simțită pe durata întregii săptămâni; acestea fiind doar câteva dintre câștigurile unei săptămâni; foarte puține dintre acestea.

         

            Țara lui Andrei: DISTRACȚIE, ȘTIINȚĂ, CURAJ, ANTREPRENOR, PRIETENI, IUBIRE, HAPCIU 🙂 !   

Anunțuri

Fugi! Fugi! Fugi!

Standard

        216770_434076996676735_1551736163_n             A ieșit! Locul îi inspira numai haos, aglomerație, strâmt, străini. Mișcă! Fă ceva! Spune NU! Mai bine stai, așteaptă, răbdare, totul se va stabiliza. Creier tâmpit! Funcționează puțin, ajută corpul să știe ce să facă pentru ca inima să nu genereze numai sentimente nașpa.  Fugi! Fugi! Fugi!

         Pas, sentiment, regret, lacrimă, reasamblare/redresare, pas, sentiment, regret… și circuitul se reia. Dar reasamblarea nu se activează la fiecare reluare a ciclului iar în ultima perioadă pare că a dispărut complet. Dar era funcția principală! Cum reușesc să merg mai departe?

doar eu :(

Video

          Ce greu îmi e atunci cand nu ştiu ce pot spune, ce pot face ca persoanele la care ţin şi trec prin momente dificile să simtă că le sunt alături, că pot conta pe mine şi poate, cine ştie, să le diminuez puţin intensitatea “loviturii” cu ajutorul cuvintelor sau prin prezenţa mea . Dar în astfel de momente se pare că nu sunt persoana cea mai recomantată…….. Nu sunt aşa…….. Şi cât îmi doresc să pot “mişca”, dar nimic nu mi se pare că se “potriveşte” şi stau şi mă “oftic” că nu pot fi altfel, că nu pot fi cum trebuie atunci când trebuie şi nu mai devreme sau mai târziu. Şi cât îmi doresc!